Povestea bradului

(urmărită de o femeie)

Se zice că, dacă nu ai măcar un brad în casă de Crăciun, ești sărac lipit pământului. Fie că e numit pom de Anul Nou și e împodobit de 31 decembrie, fie că bradul e de fapt o creangă cu „ghimpi”, e musai să-l ai în casă.

Bradul e un adevărat simbol. Cum începe perioada sărbătorilor, noi, chișinăuenii, nu mai avem alte probleme. Uităm și de frigul din apartamente, și de prețurile mari, de fracturile pe care le avem din cauza gheții, că doar… ce să facem fără brad?

Mai nou, bradul se poartă ”în piață”. Numai că aici, cu cât bradul e mai mare, cu atât e mai mare scandalul. Și la cât de important e bradul, se anunță din timp traseul pe care va fi veni și locul de unde va fi adus. Mai este anunțat și Gumeniță, ca nu cumva să îl fure cineva pe drum (de brad e vorba)… Nu degeaba e bradul argintiu (după cum zicea dom` primar). I s-au făcut peri suri de la atâta atenție… Toate camerele sunt pe el, mai puțin când apare dom’ primar. Atunci își pierde din popularitate, sărăcuțul…

Brăduțul însă ne aduce spiritul de sărbătoare. Anu’ acesta (că doar e an pre-electoral), noul prim-ministru a hotărât să ne împace și pe noi, ăștia cu gusturi mai „deocheate”, și să ne pună ”Bradul Țării” înainte de 25 decembrie. Cum să nu o iubim? Mai ales că și Edic, alias Făt Frumos în chiloței o susține.

Nu înțeleg totuși de ce se taie tocmai doi brazi, din momentul în care dom’ președinte vrea să ne facă sicrie din plastic, tocmai din lipsa lemnului?

Flux... ziarul lui Filat

Stația de troleibuz. Ora 16. Două băbuțe stau pe scaun.

Prima: azi am priceput ce-i cu fluxul acesta. E ziarul lui Filat.

A doua: Da de unde ai mai luat-o?
Prima: Dacă numai de Filat scrie acolo, a cui să mai fie?

Aprinsă de focul curiozității, mă duc la primul chioșc să-mi cumpăr ziarul de care se vorbește atât. Marele ziar PPCD-ist în toată splendoarea... Nu e atât de mare ca la început, însă rămâne mare (doar ca suprafață). Îmi amintesc de vorbele mătușii mele: „Flux e cea mai bună gazetă. Numai cu ea poți acoperi tava cu pâine încât să nu fie nevoie de 2 foi de ziar”. Știa mătușa ce știa... Din păcate sau din fericire, acum nu se mai acoperă pâinea cu acest ziar când se dă la cuptor. De ce? Pentru că nici biata mea mătușă de la țară nu mai cumpără Flux-ul.

E totuși interesant să îl răsfoiesc. Trecând peste elogiile aduse PPCD-ului, celelalte idei mâzgâlite sunt chiar misterioase. După ce las din mână ziarul turmentat din cauza sucului de portocale, rămân cu strania concluzie că toate articolele (mai puțin cele de la sport și monden) par a fi scrise de una și aceeași mână, deși acolo sunt mulți editorialiști: praporșcici, burci, federiuci, raci, chiar și salahori.

După lectură, dichisesc ziarul într-un coș de gunoi modern cu imaginea primăriei pe el (nu am avut intenția să arunc Fluxul la „primărie”). În drum spre casă îmi veni și mie un gând. Cum să nu crească partidul lui Filat în sondaje când are așa un ziar ca Flux, cu editorialiști profesioniști și gazetari demni de tot respectul?