miercuri, 17 decembrie 2008

Povestea bradului


(urmărită de o femeie)

Se zice că, dacă nu ai măcar un brad în casă de Crăciun, ești sărac lipit pământului. Fie că e numit pom de Anul Nou și e împodobit de 31 decembrie, fie că bradul e de fapt o creangă cu „ghimpi”, e musai să-l ai în casă.

Bradul e un adevărat simbol. Cum începe perioada sărbătorilor, noi, chișinăuenii, nu mai avem alte probleme. Uităm și de frigul din apartamente, și de prețurile mari, de fracturile pe care le avem din cauza gheții, că doar… ce să facem fără brad?

Mai nou, bradul se poartă ”în piață”. Numai că aici, cu cât bradul e mai mare, cu atât e mai mare scandalul. Și la cât de important e bradul, se anunță din timp traseul pe care va fi veni și locul de unde va fi adus. Mai este anunțat și Gumeniță, ca nu cumva să îl fure cineva pe drum (de brad e vorba)… Nu degeaba e bradul argintiu (după cum zicea dom` primar). I s-au făcut peri suri de la atâta atenție… Toate camerele sunt pe el, mai puțin când apare dom’ primar. Atunci își pierde din popularitate, sărăcuțul…

Brăduțul însă ne aduce spiritul de sărbătoare. Anu’ acesta (că doar e an pre-electoral), noul prim-ministru a hotărât să ne împace și pe noi, ăștia cu gusturi mai „deocheate”, și să ne pună ”Bradul Țării” înainte de 25 decembrie. Cum să nu o iubim? Mai ales că și Edic, alias Făt Frumos în chiloței o susține.

Nu înțeleg totuși de ce se taie tocmai doi brazi, din momentul în care dom’ președinte vrea să ne facă sicrie din plastic, tocmai din lipsa lemnului?