Nu este o expresie, este numele unei cafenele din Chişinău situate chiar lângă intrarea în cimitirul „Sfântul Lazăr”. De fapt, este doar începutul ciudăţeniilor din preajma cimitirului. La intrare, după ce treci de „case”, te acostează o serie de indivizi, propunându-ţi „monumente”, flori de plastic şi alte chestii morbide. Încă nu înţelegi dacă te afli în vreun parc de distracţii sau în cimitir.
Am înţeles atunci când am început a înainta în interior. Mirarea pe care am simţit-o traversându-l o pot compara cu sentimentul trăit în beciurile de la Mileştii Mici. Înaintând nu mai realizam unde e ieşirea şi ajungeam să mă întreb dacă există o ieşire din acel labirint. Din când în când, pe lângă plăcuţele cu însemnarea „rezervat” mai întâlneam în drumul meu câte-un câine vagabond sau vreun om al străzii.
La întoarcere, intrând în biserica din cimitir, am mai observat o absurditate (cel puţin pentru mine). Am aflat că în acea biserică au loc botezuri şi cununii. Nu ştiu cine ar prefera să se cunune sau să-şi boteze copilul într-o mare de morminte... Poate cei ce îşi sărbătoresc mai apoi nunta sau cumătria în „la poarta raiului”?
Nu mi-au plăcut vreodată înmormântările şi nu înţeleg relaxarea celor ce fac afaceri din acestea, afaceri gen: „Oferim reduceri pentru pensionari” (la cavouri) sau „mai intraţi pe la noi” (celor ce cumpără un sicriu).
Am înţeles atunci când am început a înainta în interior. Mirarea pe care am simţit-o traversându-l o pot compara cu sentimentul trăit în beciurile de la Mileştii Mici. Înaintând nu mai realizam unde e ieşirea şi ajungeam să mă întreb dacă există o ieşire din acel labirint. Din când în când, pe lângă plăcuţele cu însemnarea „rezervat” mai întâlneam în drumul meu câte-un câine vagabond sau vreun om al străzii.
La întoarcere, intrând în biserica din cimitir, am mai observat o absurditate (cel puţin pentru mine). Am aflat că în acea biserică au loc botezuri şi cununii. Nu ştiu cine ar prefera să se cunune sau să-şi boteze copilul într-o mare de morminte... Poate cei ce îşi sărbătoresc mai apoi nunta sau cumătria în „la poarta raiului”?
Nu mi-au plăcut vreodată înmormântările şi nu înţeleg relaxarea celor ce fac afaceri din acestea, afaceri gen: „Oferim reduceri pentru pensionari” (la cavouri) sau „mai intraţi pe la noi” (celor ce cumpără un sicriu).
7 comentarii:
"O lume anormală, în care nimănui nu-i pasă de nimic, unde totul nu mai este cum ar trebui să fie, unde oamenii nu ştiu ce înseamnă viaţă tocmai din dorinţa carnală de a o trăi, dar fără să ştie cum..."
Cam acesta e comentariul meu la articolul tău :) (care e destul de reuşit)
Citesti articolul si te gindesti, sa spui sau nu ca e unul reusit si adevarat. Si asta numai din cauza (sau datorita) temei abordate.
Si totusi - trist dar adevarat...
In ziua de azi si lucrurile ce nu au avut vreodata deaface cu materialismul, sunt materializate abuziv si iresponsabil. E adevarat ca se gasesc si scuze, dar niciodata sufient de mari pentru a acoperi pacatosenia din noi...
P.S. Mizeria din noi, noi din mizerie...
Bravo pentru finete in stil si obiectivism. In Chisinau sunt multe locuri care ar putea fi analizate din aceasta perspectiva.
Inca o data BRAVO.
Din cite cunosc eu La poarta raiului care se afla la posta veche ii apartine unui om al carui nume de familie este Raiul, si expresia la poarta raiului nu are nimic cu cimitirul din preajma;)
victor, vadim
Ma şi gândeam dacă ar fi totul cum credem noi că ar trebui să fie... despre ce am mai scrie ?! :)
nighina, o sa încerc să le analizez, dar pentru a reuşi ceva e nevoie de o echipă (cred că ştii la ce fac referinţă)
anonim
Îţi mulţumesc de specificare. Ţin să menţionez că nu ştiam. Şi totuşi... frumoasă coincidenţă, nu?
cu placere, cind mai scrii articole si nu shtii ceva adreseazate te ajut poate:)
Ce este moarte?
Ce este viata?
Ce sunt acelel 25 de grame cu care devene mai usor corpul omului odata cu moartea?
Trimiteți un comentariu